Am trăit 90 de zile cu Honor X8 5G. Uite ce am pățit

Revizuirea Honor X8 5G

Totul a început într-o joi obișnuită când răbdarea mea, la fel ca bateria vechiului meu telefon, a ajuns la 1%. Eram blocat în fața clădirii de birouri din Pipera, trecut de ora 10 seara, cu o ploaie măruntă și rece de toamnă care-mi intra în oase. Aplicația Bolt se chinuia să găsească o mașină, iar ecranul telefonului meu, un Xiaomi de vreo trei ani, pâlpâia amenințător. 5%… 4%… Încercam să dau refresh, dar fiecare atingere părea să-i soarbă și ultima picătură de viață. 3%… “Confirmare cursă”… 2%… Și apoi, bezna. Ecran negru. Liniște. Doar sunetul ploii pe asfalt și frustrarea mea care clocotea.

Stăteam în stația de autobuz de pe Dimitrie Pompeiu, ud și nervos, realizând că nu e prima oară. Devenise un ritual: plecam de acasă cu 100%, iar pe la 7 seara intram deja în panică. După acel incident, am realizat că nu mai pot trăi cu anxietatea asta constantă, cu frica de a rămâne izolat digital în mijlocul Bucureștiului. Era ora 2 noaptea când, ajuns în sfârșit acasă cu un autobuz de noapte, am deschis laptopul. Criza era clară: aveam nevoie de un telefon nou. ACUM.

Constrângerile mele erau simple și brutale: buget strict de maximum 1200 de lei, o baterie care să mă țină de dimineața până seara târziu fără emoții și, dacă se poate, să fie cât de cât pregătit pentru viitor, adică 5G. Nu aveam timp de precomenzi sau oferte complicate. Trebuia să-l pot comanda de pe eMAG sau Altex și să-l am a doua zi. În marea de Samsung-uri A-series și Redmi-uri, am dat de Honor X8 5G. Într-o dimineață obișnuită, la cafea, click-ul pe pagina lui de produs m-a convins să risc. Prima îndoială? “Honor? Ăștia nu mai sunt Huawei? Au servicii Google?”. O căutare rapidă m-a liniștit: da, au tot ce trebuie. Primul argument pro, cel care a cântărit decisiv? O baterie de 5000 mAh și 6GB de RAM la un preț de sub 1000 de lei. Părea prea frumos să fie adevărat, dar eram prea disperat să mai fiu sceptic. L-am comandat.

Prima săptămână: Perioada de acomodare

Telefonul a ajuns a doua zi, livrat de curierul de la Sameday. Cutia, minimalistă. Înăuntru, telefonul, un încărcător de 22.5W, cablu și o husă transparentă de silicon – un bonus binevenit. Prima impresie la atingere a fost… surprinzător de bună. Plastic, da, dar un plastic solid, bine finisat, care nu scârțâia și se simțea confortabil în mână. Varianta pe albastru (Ocean Blue) arăta chiar elegant.

Am băgat SIM-ul de la Orange și l-am pornit. Procesul de configurare a fost rapid, interfața Magic UI fiind curată, mult mai aerisită decât MIUI de la Xiaomi, de care eram sătul. Fără reclame, fără aplicații inutile preinstalate. Un mare plus. Am început să instalez tot arsenalul meu digital: WhatsApp, Slack, Teams, Outlook pentru muncă; Instagram, Facebook, YouTube pentru relaxare; Waze, Bolt, Glovo pentru viața de zi cu zi.

Șocul a venit când am deschis YouTube. Culorile păreau… spălăcite. A fost momentul în care am realizat compromisul. Ecranul, un TFT LCD, era un pas înapoi vizibil de la AMOLED-ul vechiului meu telefon. Nu era un ecran rău, dar îi lipsea acel contrast vibrant, acel negru profund. A fost prima mică dezamăgire, un nod în gât care-mi șoptea: “Vezi, de-aia a fost ieftin”. Dar apoi am văzut indicatorul bateriei: 98% după aproape două ore de instalări și configurări. Un zâmbet mi-a apărut pe față. Poate că, totuși, am făcut alegerea corectă.

În tranșeele vieții zilnice

După perioada de acomodare, a început testul real: rutina bucureșteană. O zi tipică pentru mine și noul meu Honor X8 5G arăta cam așa: * 7:00 AM: Alarma sună. Telefonul e la 100%, scos de la încărcat peste noapte. Scotocesc prin feed-ul de Instagram și citesc știrile la cafea. * 8:30 AM: Plec spre birou. În căști, ascult un podcast pe Spotify. În autobuzul 335, aglomerație. Telefonul stă bine în buzunar, nu e excesiv de mare. * 9:30 AM – 6:00 PM: La biroul din Pipera. Telefonul e un centru de notificări. Zeci de mailuri pe Outlook, mesaje pe Slack și Teams, apeluri. E conectat constant la Wi-Fi. Pe la prânz, o jumătate de oră de YouTube. * 7:00 PM: Plec de la birou. Deschid Waze să văd cum e traficul. Mă decid să iau metroul. Pe magistrala M2, între Unirii și Pipera, semnalul 5G fluctua, dar nu l-am pierdut complet, cum se întâmpla pe vechiul 4G. Puteam să ascult muzică fără întreruperi. * 8:30 PM: Ajung acasă. Comand ceva de mâncare pe Glovo. Mă uit la câteva clipuri pe TikTok. * 11:00 PM: Mă pun în pat. Verific bateria înainte să-l pun la încărcat. Indicatorul arată, în medie, undeva între 35% și 45%.

Această predictibilitate a devenit piatra de temelie a relației mele cu acest telefon. Anxietatea bateriei dispăruse complet. Nu mai căram după mine bateria externă. Puteam să ies în oraș după muncă fără să-mi fac griji că voi rămâne fără telefon. Era o formă de libertate digitală pe care o uitasem.

Când l-am comparat cu telefoanele prietenilor

Într-un weekend, la o terasă în Centrul Vechi cu niște prieteni, a venit inevitabil momentul comparației. Un prieten avea un Samsung A53, altul un iPhone 12. Când le-am pus unul lângă altul, diferențele erau evidente. Ecranele lor AMOLED făceau ca pozele de pe Instagram să pară opere de artă, în timp ce pe Honor-ul meu păreau decente, dar plate. Când am deschis camerele, bătălia era deja pierdută pentru mine. Pozele lor pe lumină slabă erau clare, vibrante. Ale mele… zgomotoase și lipsite de detalii.

M-am simțit puțin jenat, recunosc. Dar apoi, pe la 1 noaptea, prietenul cu iPhone-ul căuta disperat o priză. Cel cu Samsung-ul activase deja modul de economisire a energiei. Eu? Aveam 52% baterie. Cine râde la urmă… știi cum se zice. A fost un moment de claritate. Telefonul meu nu era un star de Instagram, ci un cal de povară. Un muncitor, nu un artist. Această realizare m-a ajutat să-mi setez corect așteptările și să apreciez telefonul pentru ceea ce era, nu pentru ceea ce nu era.

După zile de research, am pus pe hârtie cele trei opțiuni care contau cu adevărat. Așa arăta bătălia finală:

Momentele când am vrut să-l arunc pe geam

Să nu credeți că totul a fost roz. Au existat momente de frustrare pură. Cel mai pregnant a fost într-o vacanță la Brașov. Am urcat pe Tâmpa și am vrut să fac o poză panoramică cu orașul la apus. Rezultatul? O imagine mediocră, cu culori șterse și detalii pierdute în umbre. Camera este, fără îndoială, cel mai mare compromis al acestui telefon. În lumină bună, afară, pozele sunt decente pentru social media. Dar cum scade lumina sau încerci să faci o poză în interior, calitatea se prăbușește. Pozele de la petreceri sau din cluburi sunt practic inutilizabile.

Apoi, mai e performanța. Procesorul Snapdragon 480+ 5G este adecvat pentru sarcini zilnice. Dar uneori, când aveam deschise Waze, Spotify și primeam un apel pe WhatsApp în același timp, telefonul “gândea” o secundă sau două. Nu se bloca complet, dar avea mici “sughițuri” care îți aminteau că nu ai în mână un flagship. Pentru gaming, nu e o opțiune. Am încercat un joc mai solicitant și experiența a fost una sacadată.

Verdictul final: Îl mai cumpăr o dată?

Au trecut trei luni. Trei luni în care am trecut de la entuziasmul unui telefon nou, la dezamăgirea compromisurilor, și în final la o formă de respect și acceptare. Honor X8 5G nu este un telefon care să te impresioneze. Nu are un ecran spectaculos, nu face poze de pus în ramă și nu rulează cele mai noi jocuri la setări maxime.

Dar face un lucru excepțional: funcționează. Este fiabil. Bateria te ține o zi și jumătate de utilizare normală, fără nicio grijă. Semnalul este bun. Apelurile se aud clar. Aplicațiile de zi cu zi rulează fără probleme. Este un telefon-unealtă, nu o bijuterie tehnologică.

Deci, l-aș mai cumpăra? Răspunsul meu, sincer, este: depinde pentru cine.

Când zic DA la Honor X8 5G: Dacă ești ca mine – un om pragmatic, al cărui telefon este în primul rând un instrument de comunicare și muncă. Dacă prioritatea ta absolută este să nu rămâi niciodată fără baterie. Dacă vrei un software curat și 5G la un preț sub 1000 de lei, la ofertă pe eMAG. Pentru părinți, pentru studenți cu buget limitat, pentru oricine are nevoie de un telefon de încredere pe care să nu-l menajeze, este o alegere excelentă.

Când zic NU la Honor X8 5G: Dacă ești pasionat de fotografie mobilă. Dacă vrei să te lauzi cu pozele din vacanță pe Instagram. Dacă te joci jocuri solicitante. Dacă consumi mult conținut media și vrei cel mai bun ecran posibil. În cazul acesta, mai pune 300-400 de lei și orientează-te către un Redmi Note cu ecran AMOLED sau un model mai vechi de la Samsung, seria A.

Pentru mine, Honor X8 5G a fost o transformare. M-a forțat să renunț la pretențiile de a avea totul într-un pachet ieftin și m-a învățat să apreciez fiabilitatea. A fost telefonul care mi-a vindecat anxietatea bateriei și, deși nu-l iubesc cu pasiune, am ajuns să-l respect enorm. Este un partener de nădejde, tăcut și eficient, în haosul zilnic al vieții în România. Și uneori, asta e tot ce contează.