Am trăit 90 de zile cu Legion Tab. Uite ce am pățit.

Revizuirea Lenovo Legion Tab

Era ora 11 seara, într-o marți absolut banală. Stăteam în Gara de Nord din București, pe o bancă de metal rece, așteptând trenul spre Cluj care avea, evident, întârziere. Vechiul meu Xiaomi, un veteran de trei ani de zile, era la 7% baterie. Eram conectat la hotspot-ul lui ca să termin o prezentare urgentă pe laptop. Și atunci, s-a întâmplat. Fără avertisment, fără mesaj de „baterie slabă”, ecranul s-a făcut negru. Mort. Kaput. Am apăsat pe butonul de pornire. Nimic. L-am scuturat, ca un neanderthalian încercând să repare tehnologie. Tăcere. Panica a început să se instaleze. Nu frustrarea aia măruntă, de zi cu zi. A fost o panică rece, viscerală. Toate biletele mele erau în format electronic în telefon. Contactele pentru cazarea din Cluj, la fel. Accesul la contul bancar pentru a plăti ceva, tot acolo. Eram, practic, un naufragiat digital în mijlocul celei mai mari gări din țară. În acel moment de neputință absolută, am realizat că dependența mea de un singur dispozitiv care abia trecea de prânz cu bateria plină era o vulnerabilitate critică. Nu mai puteam trăi așa.

A doua zi, cu telefonul resuscitat temporar la un service de cartier, am început vânătoarea. Bugetul meu era strâns, undeva pe la 2500 de lei. Voiam ceva care să rezolve problema fundamentală: autonomia. Căutam un „maratonist”, nu un „sprinter”. Am filtrat pe eMAG și Altex zeci de modele. Samsung seria A, Xiaomi Redmi Note, Motorola. Toate promiteau „o zi întreagă de utilizare”. O minciună pe care o auzisem de prea multe ori. Apoi, într-un colț obscur al unui forum românesc de IT, un tip menționa ceva bizar: „folosesc un Lenovo Legion Tab pe post de telefon principal”. Am râs. O tabletă? Ca telefon? Ce absurditate. Dar curiozitatea m-a împins să caut. Și am înghețat. Ecran de 8.8 inch la 144Hz, procesor Snapdragon 8+ Gen 1, difuzoare stereo, baterie de 6550 mAh. Totul, la un preț care se încadra în bugetul meu. Prima îndoială a fost gigantică: „O să arăt ca un idiot vorbind la o paletă de ping-pong”. Dar primul argument pro a fost și mai puternic: „Imaginează-ți că nu mai trebuie să-ți faci griji pentru baterie NICIODATĂ”. Și am început să cochetez serios cu nebunia.

Primele 24 de ore: Șoc și venerație

Am comandat-o. Când a sosit cutia, am simțit un amestec de entuziasm și regret preventiv. E mare. Nu, serios, e mult mai mare în realitate decât îți imaginezi. Primul contact a fost șocant. E un monolit de sticlă și metal, rece, dens și incredibil de bine construit. Sentimentul nu e de telefon, ci de unealtă high-tech.

Am băgat cartela SIM și am pornit-o. Ecranul. Doamne, ecranul ăla! Culorile, fluiditatea de 144Hz, spațiul imens… Am deschis YouTube și am pus un trailer 4K. Am rămas blocat. Difuzoarele stereo m-au lovit cu un sunet plin, cu bas pe care nu-l credeam posibil de la un dispozitiv atât de subțire. Am instalat Call of Duty Mobile. S-a mișcat impecabil, fără niciun pic de lag. Era ca și cum aș fi trecut de la un ecran de cinema de apartament la un IMAX personal. În primele ore, am uitat complet că ar trebui să fie și un telefon. Era un portal de divertisment pe care îl puteam ține în mână. Seara, am stat în pat și am urmărit un film întreg pe Netflix. Nu doar că nu mi-am mai obosit ochii, dar experiența a fost complet imersivă. La finalul zilei, după ore de instalări, gaming și streaming, bateria era la 78%. Am zâmbit. Poate că nebunia asta avea, totuși, o logică.

Ce iubesc la el fără să mă ascund

După trei luni de utilizare, lista lucrurilor care îmi plac s-a cimentat. În primul rând, anxietatea legată de baterie a dispărut complet din viața mea. E o eliberare pe care nu o pot descrie în cuvinte. Plec de acasă dimineața cu 100% și mă întorc seara cu 60-70%, după o zi de utilizare intensă (hotspot, browsing, mailuri, social media). Am fost într-un weekend la munte și am uitat încărcătorul acasă. Am supraviețuit de vineri după-amiază până duminică seara fără probleme. Doar pentru asta, compromisul mărimii începe să pară rezonabil.

Apoi, este consumul de media. A transformat timpii morți în momente de plăcere. Așteptarea la coadă la supermarket? Scot „paleta” și mă uit la un review pe YouTube pe un ecran generos. O oră de navetă cu trenul? Devine o oră de serial pe HBO Max, cu căștile conectate. Cititul articolelor, mailurilor sau a cărților în format electronic este o revelație. Nu mai trebuie să dau zoom, nu mai obosesc ochii. Totul este clar, lizibil și spațios. Pentru productivitate ușoară – răspuns la mailuri, editat un document Word sau un spreadsheet Excel – e infinit mai bun decât orice telefon. Modul desktop (care se activează când conectezi un monitor extern) e o surpriză plăcută, transformând tableta într-un mini-PC.

Și, bineînțeles, gaming-ul. Procesorul Snapdragon 8+ Gen 1, chiar dacă e de generație anterioară, încă este o bestie. Orice joc din Play Store rulează la setări maxime, fără să gâfâie. Ecranul mare și rata de refresh ridicată fac din jocuri ca Genshin Impact sau Asphalt 9 o experiență aproape la fel de bună ca pe o consolă portabilă.

Părțile care mă fac să urlu la el în șoaptă

Acum, să fim sinceri. Nu e totul roz. Există momente când urăsc acest dispozitiv cu o pasiune pe care doar românul o înțelege când se ceartă la ghișeu. Primul și cel mai evident este… apelul telefonic. Să duci la ureche o tabletă de aproape 9 inch în public este un act de sinucidere socială. Prima dată când am făcut-o, la o terasă, am simțit cum toate privirile s-au ațintit asupra mea. M-am simțit ca un personaj de comedie prost scrisă. Am învățat rapid lecția: TOATE apelurile se preiau pe căști wireless sau pe speaker. Nu există altă cale.

Apoi, camera. Să spunem că e… funcțională. Camerele de 13MP (spate) și 8MP (față) sunt acolo doar ca să bifeze o căsuță în foaia de specificații. În lumină bună, poți face o poză decentă pentru a o trimite pe WhatsApp. Dar atât. Uită de poze de vacanță, de portrete artistice sau de fotografii nocturne. Sunt zgomotoase, culorile sunt șterse, iar procesarea software e aproape inexistentă. Am ratat câteva cadre faine cu prietenii pentru că, până să scot „tigaia” din geantă și să deschid aplicația lentă a camerei, momentul trecuse. Este, fără îndoială, cel mai mare compromis pe care îl faci. Dacă fotografia mobilă e importantă pentru tine, fugi de acest dispozitiv și nu te uita înapoi.

Și, în final, portabilitatea. Nu încape în niciun buzunar de blugi. Punct. A trebuit să-mi schimb obiceiurile. Acum port mereu cu mine o borsetă sau un mic rucsac. Vara e ok, dar iarna, cu geacă, devine mai simplu. Nu e un dispozitiv pe care să-l scoți rapid din buzunar să verifici o notificare. Necesită un pic de planificare. Este, în esență, anti-spontaneitate.

Când l-am comparat cu telefoanele prietenilor

Decizia nu a fost luată în vid. Înainte să apăs pe butonul „Adaugă în coș”, am petrecut ore întregi comparându-l cu alternativele „normale” din bugetul meu. Voiam să fiu sigur că nebunia mea este una calculată, nu un impuls de moment.

Verdictul după 3 luni: Cine ar trebui să facă nebunia asta?

După 90 de zile, relația mea cu Lenovo Legion Tab este una de iubire-ură funcțională. Nu-l pot numi „telefon”. E un „dispozitiv principal de comunicare și divertisment”. Am învățat să trăiesc cu defectele lui și să-i maximizez calitățile. Panica bateriei a fost înlocuită de o siguranță pe care nu am mai simțit-o de la bătrânele Nokia. Frustrarea ecranului mic a fost înlocuită de bucuria de a consuma conținut într-un mod confortabil și imersiv.

Așadar, pentru cine este acest… hibrid?

Cumpără-l fără ezitare dacă: * Ești un gamer mobil înrăit. * Consumi enorm de mult conținut video (YouTube, Netflix, etc.) și vrei cea mai bună experiență portabilă. * Bateria este obsesia ta numărul unu și ești dispus să sacrifici orice pentru autonomie. * Folosești telefonul pentru sarcini de productivitate ușoară și vrei mai mult spațiu de lucru. * Ești deja obișnuit să porți o geantă sau o borsetă.

Fugi de el și nu te uita înapoi dacă: * Fotografia mobilă este chiar și moderat importantă pentru tine. * Vrei un dispozitiv pe care să-l poți folosi cu o singură mână. * Ideea de a purta mereu o geantă pentru „telefon” ți se pare ridicolă. * Ești o persoană care se simte jenată de privirile celor din jur.

Lenovo Legion Tab nu este un telefon pentru mase. Este o soluție de nișă, extremă și plină de compromisuri. Dar pentru mine, omul blocat în gară cu bateria moartă și cu ochii obosiți de la un ecran prea mic, a fost soluția perfectă. M-a forțat să mă adaptez, dar în schimb mi-a oferit libertate. Libertatea de a nu mai căuta o priză și libertatea de a mă bucura de lumea digitală pe un ecran pe măsura ei. A fost o nebunie, dar a fost nebunia mea și, după trei luni, nu o regret.