Xiaomi 14 Civi: Iubire, ură și tot ce e între ele

Revizuirea Xiaomi 14 Civi

După ce am pierdut o licitație importantă pe un site de freelancing pentru că vechiul meu Samsung A52 s-a blocat fix când dădeam click pe „Submit”, am realizat că telefonul ăsta mă ținea prizonier. Mă ținea prizonierul propriei mele răbdări, a lag-ului constant și a unei baterii care se preda necondiționat pe la ora 16:00.

Era ora 2 noaptea când mi-am dat seama că nu mai pot. Stăteam în bucătărie, cu o cană de ceai rece lângă mine, privind ecranul înghețat al telefonului pe care scria „System UI has stopped responding”. Simțeam cum îmi fierbe sângele în vene. O frustrare adâncă, amestecată cu o resemnare obosită. Am pierdut un proiect de vreo 500 de euro din cauza unui telefon de 1200 de lei care avea doi ani vechime. Ironia sorții.

După evenimentul ăsta, am realizat că nu mai pot trăi cu anxietatea constantă că telefonul mă va lăsa baltă în momente cheie. Într-o dimineață obișnuită de marți, în timp ce încercam să scanez un cod QR pentru a plăti parcarea în fața la Mega Image, aplicația de cameră a crăpat de trei ori la rând. Atunci am zis gata. Asta a fost picătura care a umplut paharul. Am intrat pe eMAG direct de pe laptop și am început vânătoarea.

Constrângerile erau clare și dureroase: buget maxim 2500 de lei, nevoie de livrare a doua zi prin Genius și așteptări precise – un telefon care să nu gâfâie când am deschise simultan Waze, Spotify, Teams și WhatsApp. Și, pentru numele lui Dumnezeu, o baterie care să mă țină de dimineața de la 7, când plec din Drumul Taberei, până seara la 10, când ajung acasă rupt de oboseală.

Și așa am dat peste el. Xiaomi 14 Civi. Era la o ofertă de lansare, undeva la 2399 lei. Design-ul arăta spectaculos în poze – subțire, elegant, cu un modul de cameră care părea scos dintr-un film SF. Prima îndoială a apărut instant: „Încă un Xiaomi? O să fie plin de reclame și bug-uri în MIUI… sau cum îi zice acum, HyperOS.” Dar apoi am văzut argumentul pro care m-a lovit: procesor Snapdragon 8s Gen 3, încărcare la 67W și un ecran AMOLED la 120Hz. Pe hârtie, spulbera tot în gama asta de preț. L-am sunat pe un prieten, Andrei, care e mai geek pe telefoane, și mi-a zis scurt: „Hardware-ul e bombă la banii ăștia. Software-ul… o să te obișnuiești.” Așa că am închis ochii și am apăsat pe „Adaugă în coș”.

Primele 48 de ore: Șocul inițial

A doua zi, curierul de la SameDay mi-a lăsat pachetul. Am simțit un val de entuziasm de copil. Cutia elegantă, telefonul în mână… senzația a fost wow. E incredibil de subțire și ușor. Varianta pe verde-mentă arată mult mai bine în realitate decât în poze. L-am pornit și… a început aventura.

Primul contact cu HyperOS a fost… interesant. Estetic, arată curat, modern. Dar procesul de setare inițială a fost ca o cursă cu obstacole printre aplicații preinstalate și cereri de permisiuni. GetApps, Mi Browser, Mi Video – o armată de aplicații pe care nu le cerusem. Am petrecut prima oră dezinstalând și dezactivând tot ce se putea. A fost un moment de „Ce-am făcut?!”. Buyer’s remorse-ul ăla clasic. Mă gândeam deja la formularul de retur. Dar mi-am amintit de vorba lui Andrei: „o să te obișnuiești”. Așa că am strâns din dinți și am continuat. Odată curățat de „balast”, am început să instalez aplicațiile mele și să văd adevărata față a telefonului. Și, frate, ce față are! Totul se mișca ireal de fluid. Trecerea de la vechiul Samsung la Civi a fost ca și cum aș fi trecut de la o Dacie 1310 la un Tesla. Fără exagerare.

În tranșeele vieții zilnice

Testul suprem pentru orice telefon nu e în benchmark-uri, ci în naveta zilnică București-Pipera. O oră și jumătate dus, o oră și jumătate întors. Aici, în aglomerația din metrou sau în traficul de pe Ștefan cel Mare, un telefon își arată limitele.

Xiaomi 14 Civi a trecut testul ăsta cu brio. Dimineața, la 7:30, plecam cu 100%. Până ajungeam la birou, după o oră jumate de Waze pe ecran, podcast pe Spotify în căști și răspuns la mailuri pe Teams, bateria era la 88-90%. Incredibil. Vechiul meu telefon ar fi fost deja sub 75%. Ecranul este superb. Chiar și în lumina puternică a soarelui de vară, când așteptam autobuzul în stație, vedeam totul perfect.

Dar viața de zi cu zi nu înseamnă doar navetă. Înseamnă și multitasking la muncă. Eu lucrez în marketing și deseori folosesc telefonul ca un al doilea ecran. Cu Civi, pot să țin deschis un apel pe Teams, să caut ceva pe Chrome, să notez idei în Google Keep și să răspund pe WhatsApp fără ca telefonul să gâfâie. Snapdragon-ul ăla 8s Gen 3 nu e doar un nume pe o foaie. Chiar livrează performanță de flagship. Nu s-a încălzit excesiv nici măcar o dată, nici măcar în zilele caniculare din iulie, când îl foloseam pe post de GPS în mașină, cu soarele bătând direct în el.

Când l-am comparat cu telefoanele prietenilor

Într-o vineri seară, am ieșit la o terasă în Centrul Vechi cu niște prieteni. Unul avea noul Samsung Galaxy A55, altul un Motorola Edge 50 Fusion. Inevitabil, a început comparația. Fiecare își lăuda achiziția. Am pus telefoanele unul lângă altul pe masă și am început să le butonăm. A fost momentul adevărului pentru mine. Samsung-ul avea un software mai curat, e adevărat. One UI e mai matur, mai rafinat. Motorola era campionul experienței stock Android, curată și rapidă. Dar când am deschis câteva aplicații și jocuri, Civi era vizibil mai rapid. Design-ul era, de asemenea, într-o altă ligă. Se simțea mult mai premium, mai subțire, mai bine finisat decât celelalte două, care păreau un pic mai butucănoase. Bătălia finală din capul meu, înainte de a cumpăra, arătase cam așa:

Comparația finală care mi-a pecetluit decizia

După zile de research, am pus pe hârtie cele trei opțiuni care contau cu adevărat. Așa arăta bătălia finală:

Caracteristică	Alegerea Mea: Xiaomi 14 Civi	Alternativa 1: Samsung Galaxy A55	Alternativa 2: Motorola Edge 50 Fusion
💰 Preț (RON)	2399	1849	1699
📱 Display	AMOLED 120Hz, Dolby Vision, 3000 nits	Super AMOLED 120Hz, 1000 nits	P-OLED 144Hz, 1600 nits
📸 Camera Principală	50 MP (Leica)	50 MP	50 MP
🔋 Baterie (mAh)	4700 + 67W încărcare	5000 + 25W încărcare	5000 + 68W încărcare
Fluiditatea în naveta cu STB	Excelentă, zero lag	Bună, ocazional agață	Foarte bună, dar se încălzește
🏆 Verdictul meu scurt	Performanță de top, design premium	Software de încredere, dar plictisitor	Raport calitate-preț excelent, dar compromisuri

De ce am ales Xiaomi 14 Civi în final?

Deși Samsung-ul promitea mai mulți ani de update-uri și Motorola avea un preț mai bun, pentru mine puterea brută a procesorului și viteza de încărcare erau critice. Știam că voi folosi telefonul intensiv pentru muncă și navetă, iar diferența de 500-700 de lei se justifica pentru un telefon care nu va gâfâi peste un an. Plus, design-ul chiar m-a cucerit. Am pariat că pot trăi cu ciudățeniile software-ului pentru a avea un hardware superior, și pariul s-a dovedit a fi, în mare parte, corect.

Momentele când am vrut să-l arunc pe geam

Să nu crezi că totul a fost roz. Au fost și momente de frustrare maximă. Cel mai enervant lucru este agresivitatea cu care sistemul de operare gestionează aplicațiile din fundal. Uneori, dacă las Spotify și Waze să meargă și deschid camera pentru o poză rapidă, la întoarcere găsesc Spotify-ul închis. Trebuie să-l redeschid, să caut din nou podcastul… e enervant.

Apoi, camera. În condiții de lumină bună, parteneriatul cu Leica face minuni. Pozele ies clare, cu culori naturale, vibrante. Am făcut niște poze superbe într-o drumeție la Vârful Omu. Dar, Doamne ferește, să încerci să faci o poză noaptea, într-un bar sau la un concert. Zgomotul de imagine este vizibil, detaliile se pierd, iar procesarea software tinde să facă fețele oamenilor să pară de ceară. Camera selfie dublă e interesantă, dar calitatea nu e spectaculoasă. E decentă pentru video call-uri pe Teams, dar nu te aștepta la selfie-uri de nivel de flagship. Aici, Samsung-ul prietenului meu îl bătea măr.

Și, desigur, notificările ocazionale de la aplicațiile preinstalate pe care credeam că le-am redus la tăcere. Din când în când, mai apare câte un pop-up de la GetApps care mă scoate din sărite, de obicei în cel mai prost moment posibil.

Când m-a salvat și m-a făcut să-l iubesc

Pe de altă parte, au fost momente în care am zis: „Da, am făcut cea mai bună alegere.” Într-o zi, am plecat de acasă în grabă, cu bateria la 15%. Mă aștepta o zi plină de întâlniri prin oraș. Am oprit la o cafenea în zona Dorobanți, l-am băgat în priză la încărcătorul de 67W și, în timpul în care mi-am băut cafeaua – cam 20 de minute – telefonul era deja la 70%. M-a salvat. Viteza asta de încărcare îți schimbă complet modul în care te raportezi la baterie. Anxietatea a dispărut.

Un alt moment a fost într-un concediu la Vama Veche. Eram pe plajă, soare puternic. Toți prietenii mei se chinuiau să vadă ceva pe ecranele lor. Eu, cu luminozitatea la maxim, vedeam totul perfect. Puteam să citesc un articol, să răspund la un mail, fără să-mi fac umbră cu mâna. Cei 3000 de nits în peak nu sunt doar marketing.

Și, poate cel mai important, fiabilitatea în sarcinile de zi cu zi. În cele trei luni de utilizare intensă, nu s-a blocat niciodată. Nu am mai văzut un mesaj de eroare. Nu am mai ratat niciun click important. Pentru mine, venind de la un telefon care mă trăda constant, această siguranță este neprețuită.

Verdictul final: Îl mai cumpăr o dată?

Asta e întrebarea de un milion de puncte. După trei luni de iubire, ură și, în final, acceptare, răspunsul meu este: da, dar cu un mare „dacă”.

L-aș cumpăra din nou dacă prioritatea mea numărul unu ar rămâne performanța brută și viteza de încărcare într-un pachet cu design premium. Dacă ești un utilizator care forjează telefonul, care face multitasking intens și care urăște să aștepte, Civi este o bestie la un preț corect.

NU l-aș cumpăra dacă aș fi un pasionat de fotografie nocturnă sau dacă aș căuta cea mai curată și simplă experiență software. Dacă vii de pe un Google Pixel sau un Motorola, pregătește-te pentru un șoc cultural. Va trebui să ai răbdare să-l „cureți” și să te obișnuiești cu micile lui ciudățenii.

Pentru un român ca mine, care are nevoie de un cal de povară fiabil pentru haosul zilnic din București, care vrea să nu mai stea cu frica bateriei și care apreciază un obiect frumos, Xiaomi 14 Civi a fost un compromis reușit. Nu e perfect, nici pe departe. Are defecte care mă calcă pe nervi. Dar calitățile lui – viteza, bateria, ecranul – sunt atât de puternice încât, la finalul zilei, mă fac să uit de micile frustrări. E un telefon cu o personalitate puternică, nu unul plictisitor și anost. Și, sincer, cred că asta e ceea ce căutam, de fapt.